INTERVIU. Neurochirurgul Bogdan Iliescu: „Toți vom suferi de un sindrom posttraumatic COVID-19!”

Neurochirurgul Bogdan Iliescu, Spitalul de Neurochirurgie „Nicolae Oblu” din Iași și coordonatorul viitorului Institut al Creierului, a fost invitatul emisiunii HIT Voice realizată de Violeta Cincu.

„S-a schimbat percepția oamenilor față de medicină și de rețeaua sanitară. Mersul la spital era, înainte de pandemie, ca la agenția de turism. Vreau cinci stele… și avionul ăla… și aia. Sunt locuri unde medicii se întrebau peste tot în lume: Unde sunt pacienții noștri? Ei stăteau acasă de frica Covidului. Frica de Covid i-a ținut departe pe oameni de tratamentul unor boli grave și terminale. De Covid puteau scăpa, dar bolile pe care nu le-au tratat…”, a povestit Bogdan Iliescu, care a precizat că am trăit o psihoză: „Toată starea noastră mentală era influențată de ora 13 și era influențată de cifrele cu îmbolnăviri și decese”, a punctat neurochirurgul ieșean. „Vine cineva și îți spune 1.000 de noi cazuri, 16 paturi la ATI. Ce se întâmplă? Doar eu știu 16 oameni care tușesc…”

 

Cum a intrat creierul nostru în pandemie? Pregătit pentru ceea ce avea să urmeze?

Bogdan Iliescu: Complet nepregătit! Cine a mai trăit așa ceva? Doar străbunicii noștri, care au trăit războiul, poate. Noi, restul, nu. Și s-a și văzut. Și o bucată de vreme habar nu aveam ce să facem, ori cu timpul liber, ori cu faptul că suntem închiși în case. Nu am fost pregătiți niciunul.

 

Și cum am ieșit din pandemie?

Bogdan Iliescu: Cred că ar trebui să-i întrebăm pe colegii psihiatri. Ar sta o jumătate de zi să ne povestească. Cred că bine, cei mai mulți dintre noi. Cei pe care îi cunosc eu au ieșit binișor. Care au avut copiii care nu i-au lăsat să se urce pe pereți. Sau s-au urcat pe pereți din alte motive. Fie ne-am descoperit pasiuni noi sau am avut timp de hobby-urile noastre. A fost o perioadă bună, ciudat!

 

Ce pasiuni și-a descoperit Bogdan Iliescu?

Bogdan Iliescu: Să nu spuneți la nimeni. Aveam o credință ascunsă că o să îmi placă machetele. Îmi plac. Pasiunea mea pentru istorie și toate jucăriile pe care le aveau a devenit practică. Construiesc și adun machete de tancuri, avioane. Diferența dintre băieți și bărbați este doar prețul.

 

Ce știați despre Covid-19 în urmă cu an? Ce știți acum?

Bogdan Iliescu: Nu știam nimic. Am aflat ca toată lumea. Lumea medicală a fost la fel de luată prin surpindere ca și restul populației. Știam că cineva ne spunea că este un coronavirus, asta e o clasă pe care o știam demult. Ce a fost mai ciudat față de alte molimi, epidemii a fost nehotărârea noastră, a doctorilor, în a defini boala asta. Nu era prima oară când ne întîlneam cu o viroză, nu era prima dată când ne întâlneam cu un coronavirus, dar uite că efectul și transmiterea uluitor de rapidă… Îmi aduc aminte că pe 8 martie noi veneam de la Houston, din SUA, de unde am fost fugăriți acasă de pandemie. După aceea, într-o săptămînă era peste tot. Era ciudat. Dădeai în teoriile conspirației. Dar ne-a speriat pe toți și a făcut ca orice informație, nu foarte verificată (nici nu aveai cum) să devină literă de lege. Faptul că a afectat atât de mult și lumea medicală a fost șocant. Ce știm acum? Deja sunt lucruri extrem de cunoscute. Războiul din Irak a fost primul război televizat. Știa toată lumea cum merge tancul. Așa știe toată lumea despre SARS-CoV-2. Ne-am liniștit și avem norocul colosal să producem un vaccin într-un an de zile. Este absolut remarcabil.

 

Ați tratat bolnavi de Covid-19. Ce v-a șocat?

Bogdan Iliescu: M-a șocat în primul rând numărul. Și repet: greu l-au dus colegii de la ATI. Nu putem să le mulțumim îndeajuns. Cazurile care erau grave erau îngrozitor de grave și au reușit să impresioneze oameni cu experiențe. Situația absolut oribilă să alegi între pacienți, să ai un respirator și doi bolnavi pe muchie de cuțit, și să alegi pe cel care să trăiască. Este limita umanului și a suportabilității. Și au făcut asta. Spitalul a făcut față cu brio. Nu vreau să mă gândesc la colegii de la Infecțioase, care au fost primul zid de apărare. Din tot ce face virusul ăsta, un lucru ne-a afectat foarte dur. Trombozele pe care le produce. Pe de o parte, pacienții noștri (neurologici) erau protejați pentru că aveau tratament antgicoagulant. Ai noștri mergeau mai bine. Făceam asta fără să știm. Bolnavii cu virus care ajungeau să sufere neurologic ajungeau pacienții noștri. Cu tot alaiul. Pe partea cealaltă. La pacienții mei am observat următorul lucru: efectul psihic a fost colosal. Din cauza popularității virusului, imaginile au fost devastatoare. Coronavirusul era perceput mai rău decât un cancer.