HIT VOICE. Președintele PMP, Cristian Diaconescu, despre USR-PLUS: „Să așteptăm, în condiții de criză, să învețe la locul de muncă ce înseamnă gestiunea unei țări”
Liderul Partidului Mișcarea Populară, Cristian Diaconescu, a fost invitatul Violetei Cincu în cadrul emisiunii HIT Voice.
Cristian Diaconescu. Un politician diplomat. Ce a căutat Cristian Diaconescu în politica din România și ce a găsit?
Cristian Diaconescu: Am intrat în politica din România în perioada de preaderare. Exista atunci intenția, ca și din perspectivă politică, un anume tip de profesionalism să fie subliniat. Și eu, și Mircea Geoană am venit din Ministerul de Externe. Eram secretar de stat la MAE. Apolitic. Nici nu se putea altfel. Și în perioada anilor 2002-2003, mai ales pe zona relațiilor internaționale în ceea ce privește Uniunea Europeană și apoi pe zona de justiție, au apărut semnale cât se poate de îngrijorătoare referitoare la faptul că România nu se apropia de acel nivel de performață care i-ar fi asigurat locul în lumea Occidentală. Chiar dacă politic, într-un fel, se luase un tip de decizie generală. Și atunci, politicienii de la acea dată, constrânși de împrejurări, au încercat să aducă un val masiv de persoane care lucrau instituțional în zona de integrare. Să se asocieze și politic, pentru că urma o campanie. Am rămas în politică. Cu bune și rele. Noi am înființat Fundația Mișcarea Populară atunci când eram șeful cancelariei la Cotroceni. După care fundația s-a transformat în partid. Eu nu am mai făcut parte din acest partid. Anul trecut însă, Eugen Tomac mi-a propus să mă întorc. M-a convins. M-am reîntors la partidul pe care într-un fel l-am înființat. Am fost primul care am anunțat Fundația Mișcarea Populară. Iată-mă aici. Am avut un rezultat destul de problematic în alegerile parlamentare de anul trecut. Evaluăm încă ce s-a întâmplat. La câteva mii voturi numărate într-o săptămână, PMP a fost sub linie.
Ați intrat în politică pentru a face bine țării, cum spuneați. Ce ați găsit? Ați în fost PSD, UNPR, acum, iată, PMP.
Cristian Diaconescu: Am intrat ca tehnocrat. Am înființat alte două partide. Și printre membrii fondatori ai UNPR. Am înființat două partide pentru că, așa cum mi se părea mie – naiv -, politica în România nu se ridica la nivelul așteptărilor. Mai ales după momentul 2007, când am devenit membri ai UE. Atunci când am rămas fără nicio legătură cu Brătienii și liberalii. Noi prin noi înșine. Am încercat și încerc și acum să nu descurajez și să fiu împăcat cu mine însumi cu faptul că și în politică se face tot ce trebuie pentru interesele acestei țări. Special evit ideologizarea din răspuns. Nu despre asta e vorba. România nu este țara în care deocamdată funcționează ca o orchestră simfonică în care dirijorul politic trebuie să dea intrările. Zi de zi trebuie lucrat. Competiția internațională pe care o cunosc în mare măsură este una foarte complicată. Faptul că nu suntem conștienți, mai ales în zona politică, de ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru. Nu ne scutește de criză, de pierderea unor nișe de oportunitate foarte serioase.
Nu sunteți un politician care să facă spectacol?
Cristian Diaconescu: S-ar putea să fiu prea generic. Pentru cineva, să nu fiu prea empatic. Sau agresiv. Dar știu că, acolo unde trebuie să îmi fac datoria, chiar s-a întâmplat.
În urmă cu zece ani, presa vă prezenta drept candidatul etern, perdantul de serviciu. Dacă ați fi jurnalist, ce titlu ați da unui articol despre activitatea lui Cristian Diaconescu acum?
Cristian Diaconescu: La ambele am să mă refer. Din punctul de vedere al perdantului, eu știu ce am câștigat din perspectiva unui politician. Dacă altcineva va putea să facă mai bine tot ceea ce a însemnat, după puterile mele, schema de integrare europeană și euroatlantică, inclusiv modificările și aspectele de modernizare interne, să facă mai bine și să se uite la mine ca fiind cineva care a pierdut. Dar nu am pierdut competiția profesională pentru această țară. Cu unii competitori am pierdut. Dacă acei competitori v-au adus libera circulație și posibilitatea de a vă trimite copii la școală sau să faceți turism fără a sta la coadă 48 de ore pentru a obține vizele necesare înseamnă că sunt un perdant. Eu sunt împăcat cu mine însumi. Anumite lupte nu merită să le câștigi. Titlul pe care l-aș alege este „cel care încearcă să explice și chiar să dovedească prin fapte că România, dacă nu este la masa negocierilor, se află în meniu”. Sunt poate singurul alertat de acest subiect din cei care mă înconjoară în lumea politică.
Un singur scandal cu aromă de alcov. În rest, nimic? Fără tablouri, tablă?
Cristian Diaconescu: Acea poveste a fost în momentul în care urma să am o bilaterală cu Hillary Clinton. O să povestesc cândva. Biltarala a avut loc, dar deranja pe unii. Din această perspectivă, nu veți găsi aceste subiecte, indiferent câtă imaginație vor avea unii sau alții. Dacă este vorba de un anume tip de tematizare, foarte sus am pus ce înseamnă justiția. Niciodată nu am vorbit despre perspectivele sau conținutul unor dosare legate de anumite persoane. Am fost judecător. Știu ce înseamnă să privești hârtiile în față și să spui că un om trebuie sau nu să fie liber. Nu am să încalc niciodată această discreție referitoare la situația unuia sau altuia. În rest, privind justiția, sistemul judiciar, percepția pe care o știu și care și acum e dubitabilă privind situația din România, teme pe care le voi dezbate din plin. Prin asta deranjezi. Inclusiv la PMP sunt oameni care se așteaptă ca justiția, cel puțin la nivel propagandistic, politic, să devină o țintă a partidelor și politicienilor, justificându-ți în acest fel solidaritatea de partid. Nu am făcut și nu am să fac asta. Însă suntem într-o situație, ca țară, destul de complicată. Astăzi, spre deosebire de 2018-2019, se spune că în România avem parteneri să discutăm despre justiție. Acești parteneri din România nu oferă garanțiile că tot ce am înregistrat negativ în ceea ce privește justiția ar fi fost rezolvat. Ce nu avem în România? O soluție pe problemele trenante. E un fel de moment de blocaj. Și unde mă tem la această posibilitate ca folosirea banilor europeni să fie legată de funcționarea statului de drept. Și unele sesizări s-ar putea să vină dintr-o zonă competițională sau politică. După care ne vom întâlni cu toții supărați. Nu am avut grijă să ne ferim pentru a scăpa de această vulnerabilitate. Din 2004 până astăzi, noi nu am încheiat o negociere pe justiție cu europenii, partenerii noștri. După 17 ani!
Care este strategia pe care o aveți pentru ca PMP să nu devină istorie?
Cristian Diaconescu: Încerc să-i fac pe colegii noștri să-și facă propriile evaluări. Nu cred că scenarii tenebroase au stat predilect la baza alegerilor pentru parlament. Câteodată mă gândesc că ar fi bine ca anumite scenarii pe care le aruncă diverși pe piață chiar să aibă o proiecție în realitate. Preocupările internaționale să fie deosebit de aplicate în România. Nu e cazul. Nu se fac președinți, nici premieri de la Paris, Washington, Berlin sau… Moscova. Astăzi, când vorbim, România trebuie condusă profesionist.
Avem o alianță USR-Plus – PNL?
Cristian Diaconescu: În condiții normale, România este condusă profesionist. Dar nu suntem în condiții normale. Trebuie să ai o anumită conducere pe care o ții cât ține criza. Care conducere… Atâta vreme cât te duci cu un PNRR la Bruxelles și spui că ai pus 42 de miliarde ca să mai taie ei ceva. Asta nu e negociere, nici la piață nu te duci cu această atitudine. Poți fi de bună credință. Te duci într-o zonă birocratică de negociere și dai la o parte MAE și spui că „Sunteți personal auxiliar. Noi, cei veniți de câteva luni, suntem capabili să ne luptăm pentru acești bani. Nu am nevoie de nimeni”, în condițiile în care ți se dă de două ori înapoi proiectul de PNRR – e un semnal pe care l-am primit și noi -, spunând din zona Comisiei Europene „Vi-l facem noi”. Adică, profesorul îți face temele și el îți dă nota. Atunci am o rezervă în legătură cu modul în care se înțelege acest proiect. În condițiile în care vii și spui că obligațiile pe care le avem în PNRR le-a impus UE, minți. Tu te-ai dus. UE vrea ca toate programele să se pună la un loc, evaluarea și rapoartele. Vei spune oare „eu am obținut banii”, iar în perioada de implementare pierzi banii și iar ne certăm.
PNRR este un plan care reflectă puterile baronilor locali?
Cristian Diaconescu: Au înghesuit tot felul de proiecte în condițiile în care prin PNRR nu se finanțează proiecte. Se finanțează modernizarea, scheme de finanțare pentru ieșirea din criză, prevenirea următoarelor probleme economice și modernizarea în pachet european. S-au dus cu tot felul de proiecte de infrastructură mare. Până când nu au adăugat și proiecte care țin de energia verde, climă, infrastructura mare nu s-au aprobat.
Moldova nu e mulțumită!
Cristian Diaconescu: Aici este interesant. Vă spun inclusiv din evaluări europene. Aici este frontiera NATO și UE. Nouă, celor de aici, ar trebui să ne pese. Când stai la masă în Alianța Nord Atlantică, Centrul și Vestul sunt preocupate în special de migrație. Centrul și Estul sunt preocupate de amenințarea dinspre Răsărit. Două preocupări diferite. Nimeni nu își pune problema că cineva din afara spațiului va blufa într-o formă sau alta, de tipul a ceea ce s-a întâmplat în jurul Ucrainei. Cum stăm, că trebuie să decizi banii, resursele financiare? La masă sunt politicienii. Se întorc în circumscripții și omul îi întreabă: „Pe ce ai cheltuit banii ca să mă ferești de o amenințare ca migrația?”. Cei de la Est au problemă cu migrația? Nu. Dacă noi nu ne batem pentru resurse, ceilalți sunt mai neglijenți.
E posibil ca majoritatea mâncării să fie importată din Ungaria? Mă refer la ce mâncăm până ajungem la marile proiecte.
Despre reforma administrației din PNRR și schimbarea managementului companiilor de stat, criza de lideri din România.
Despre USR-Plus, Cristian Diaconescu a declarat: „Să așteptăm, în condiții de criză, să învețe la locul de muncă ce înseamnă gestiunea unei țări”.