Catedrala Mântuirii Neamului sub reflector: ce s-a făcut cu banii publici

O anchetă întreprinsă de Recorder urmărește să afle care sunt sumele din bugetul public care au fost înghițite de proiectul megalomanic al Catedralei Mântuirii Neamului și, foarte important, cum au fost ele cheltuite.

Sumele sunt amețitoare, cum sunt și exagerările de preț: piese de 30 de euro cumpărate cu 530 înseamnă o irosire a fondurilor, pe care ÎPS Daniel, în calitatea sa de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, refuză să o explice.

Într-un interviu din 2017, purtătorul de cuvânt al Bisericii, Vasile Bănescu, afirma că suma totală care se va cheltui pentru Catedrală este de circa 85 de milioane de euro: „Au fost cheltuite 65 de milioane și ar mai fi nevoie de circa 20 de milioane de euro pentru a ridica în formă finală Biserica”.

Din documentele obținute de Recorder, reiese cu totul altceva: la momentul interviului, Patriarhia avea deja contractate lucrări de peste 45 de milioane de euro, ceea ce arată că Biserica dezvăluia în mod intenționat date false. De asemenea, din documentele contabile pe care le-am consultat rezultă că, până în acest moment, Patriarhia a tăiat facturi de peste 150 de milioane de euro pentru șantierul Catedralei Naționale. Rezultă un cost total aproape dublu față de cel avansat de purtătorul de cuvânt al Bisericii.

Cea mai mare parte din acești bani au venit de la bugetul de stat: peste 120 de milioane de euro până în 2018, conform unei centralizări făcute de publicația independentă Să fie lumină. Aici mai trebuie adăugat și prețul terenului de lângă Casa Poporului, pe care statul român l-a trecut în proprietatea Bisericii pentru a construi catedrala. Un teren de 11 hectare situat în zona centrală a Capitalei, cu o valoare de circa 180 de milioane de euro la prețul de astăzi al pieței.

Aritmetica simplă ne spune că statul a dat 120 de milioane de euro pentru construcție și încă 180 de milioane sub forma terenului. În total, 300 de milioane de euro pe care Biserica Ortodoxă Română i-a primit de la statul român pentru proiectul Catedralei Naționale. Iar acesta este doar un calcul de etapă, valabil până în momentul sfințirii edificiului.

Cert este că, după ce a dat banii, Primăria n-a mai avut niciun control asupra modului în care au fost cheltuiți, lucru recunoscut și de Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic, instituție prin care Primăria Generală a alocat bani pentru catedrală. „Banii au fost acordați ca un sprijin financiar, deci noi nu eram implicați în restul procedurilor. Cum organizau licitațiile, cum alegeau constructorii, asta nu era treaba noastră și nu eram implicați”, ne-a declarat Zaharia.

Acesta este, de fapt, marele artificiu managerial al Patriarhului Daniel: deși a fost finanțată în mare parte din bani publici, catedrala n-a fost asumată ca un proiect al statului român, ci ca un proiect al Bisericii. Astfel, statul n-a organizat licitații pentru proiectanți și constructori, ci doar a virat bani în conturile Bisericii, care a avut libertatea să-i împartă după propriile reguli și fără să comunice public cum i-a administrat.

Întregul material realizat de recorder.ro, numit Catedrala Prăduirii Neamului, poate fi citit aici.