audio Interviu cu prof. univ. dr. Liviu Maha, noul rector al UAIC: „Eu n-aș vrea să fiu rectorul unei universitati în care un potențial contracandidat să se teamă să candideze”

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi (UAIC) şi-a ales ieri noul rector.  Prof. univ. dr. Liviu Maha a ieşit victorios din lupta cu contracandidatul său, prof. univ. dr. Tudorel Toader, obținând 487 de voturi. O campanie cinstită, demnă și onestă, care a dus la un vot al schimbării în bine la universitatea ieșeană. Un vot pentru speranță și viitor în mediul academic ieșean, dar și național.

Liviu George Maha, noul rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, spune că un număr atât de mare de voturi arată și legitimitate, dar în același timp înseamnă responsabilitate, pentru că foarte mulți colegi de-ai săi și-au manifestat încrederea în programul pe care l-a propus pentru noua funcție. Mulți l-au întrebat dacă nu îi este frică atunci când și-a depus candidatura, ceea ce l-a surprins. „Eu n-aș vrea să fiu rectorul unei universități în care un potențial contracandidat la rectorat, peste 5 ani, dacă mă voi gândi să candidez, să se teamă să candideze”, a spus Liviu Maha.

Liviu Maha este profesor la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor la Universitate „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, aproape 47 de ani și acest lucru a fost realizat de colegii mei prin vot. Nu e un demers individual, demersul a fost de a candida și de a oferi o opțiune colegilor mei în acest context electoral. Dar votul a fost cel al colegilor și a contat enorm faptul că în primul tur am ocupat prima poziție și 222 de colegi au avut încredere în mine, ceea ce într-un fel, a creat un trend pozitiv, inclusiv în turul al doilea. Bineînțeles că a fost importantă și susținerea simbolică a celor trei candidați care au urmat după primii doi care am intrat în turul doi, dar votul a fost unul individual și autonom și colegii au avut încredere în elementele care unesc viziunile care au fost propuse și de aceea cred și acest scor covârșitor în favoarea mea în turul al doilea.

De ce ați decis să candidați într-un moment în care se părea că Tudorel Toader, fost ministru al Justiției, ar putea fi rector pe viață și legea ar fi permis asta?

Sincer, opțiunea de a candida nu a fost legată de dorința domnului Toader de a continua să ocupe această poziție, de a candida. Acum un an și jumătate m-am gândit că e o opțiune această candidatură, că am argumente și am început să discut cu colegii. Acum un an și două luni, în ianuarie 2023, dl. Toader a transmis un comunicat de presă prin care a anunțat că va candida la alegerile din acest an. Știindu-se de aceste discuții oarecum informale, presa m-a întrebat, m-a sunat și atunci am avut de luat o decizie. Sunt onest și spun ce am de gând sau păstrez oare candidatura, să spunem mai discretă, fără să fie publică? Și am zis că e onest, e corect ca comunitatea academică, colegii mei, să afle de această opțiune, oficial, dacă tot dl. rector își exprimă dorința de a candida, și ca urmare, am intrat oarecum oficial în cursă datorită domnului Toader, în ianuarie anul trecut.

În același timp, s-a scris și s-a spus că sunteți născut și crescut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Se îndrepta Universitatea Cuza către direcția potrivită pentru mediul academic? Părea că dispăruse suflul și vitalitatea. 

Din păcate, problemele sesizate de mulți colegi și cele care m-au încurajat să candidez sunt legate exact de ce spuneți dvs., chiar obiectivele mele strategice vizează, eu fiind economist, mulți se așteptau la un program poate mai concret sau mai aplicat, mai operațional, dar eu am început cu obiective strategice care vizează să consolidăm sentimentul apartenenței la o comunitate academică, să înțelegem că facem parte din aceeași comunitate. E foarte important să avem astfel de principii, valori comune. În al doilea rând e vorba de echilibru. Suntem universitate generalistă, avem foarte multe domenii, facultăți, direcții de specializare. Trebuie să înțelegem că suntem diferiți și ca urmare, mecanismele de decizii și măsurile prin care valorizăm rezultatele colegilor sau aplicăm diferite proceduri sunt diferite de la caz la caz.

E bine să fim echilibrați inclusiv din perspectiva nivelului la care se iau deciziile, pentru că o altă problemă a fost legată de acest hipercentralism, dorința de a centraliza decizia pe cât mai multe paliere din ce înseamnă viața universității. Și în al treilea rând, o cultură a calității, a calității în toate dimensiunile activității universitare.

Își pierduse Universitatea Alexandru Ion Cuza strălucirea, vorbea pe o singură voce, era un singur canal de oficial, fostul rector Tudorel Toader?

Așa e. Această hipercentralizare, inclusiv în ce înseamnă comunicarea publică, a dus și la o anumită izolare a universității. Poate nu o izolare formală sau formalizată. Nu. Universitatea a fost parte din consorții, rețele, proiecte, dar ca imagine, ca interacțiune cu restul comunității academice la nivel național a existat o anumită delimitare.

O teamă de a se asocia cu o universitate condusă de o persoană care a avut un mandat controversat de ministru al Justiției?

Activitatea politică nu intră aici în discuție. Până la urmă, percepțiile publice sunt legate și de activitate academică, și de activitate politică. Fiecare dintre noi avem activități în afara spațiului academic și dorim sau nu dorim, acestea au un impact asupra imaginii noastre sau a percepției celorlalți asupra imaginii noastre. Dar a vorbi pe o singură voce, într-adevăr, face rău comunicării instituționale pentru că noi, până la urmă, fiecare în domeniul lui de specializare, pe nișa pe care ne pregătim și pe care pregătim studenți sau doctoranzi sau participăm la evenimente științifice sau suntem implicați în proiecte, suntem la rândul nostru voci ale universității, ale comunității și fără a valoriza și aceste manifestări în plan public, imaginea universității poate să aibă de suferit.

Ați avut în proiectul propus colegilor dumneavoastră termeni ca teamă, ca îndoială, ca onestitate. De ce?

Pentru că atunci când mi-am anunțat candidatura acum un an și două luni, am fost întrebat – nu ți-e frică? Și m-am mirat de ce să-mi fie frică într-o universitate în care e firesc să avem alegeri, e firesc să avem opțiuni.

E firesc și mulți susțin lucrul ăsta, ca după două mandate să înțelegem că e suficient. De ce mi se pune această întrebare – Nu te-ai gândit că un an și două luni de expunere te-ar afecta negativ? De aceea am și început programul managerial cu o asemenea declarație de candidatură, că eu n-aș vrea să fiu rectorul unei universități în care un potențial contracandidat la rectorat, peste 5 ani, dacă mă voi gândi să candidez, să se teamă să candideze. Cu alte cuvinte, acesta e lucrul cel mai important. M-a marcat de la început câți colegi, din solidaritate, din prietenie, m-au avertizat totuși, chiar vrei să candidezi? Nu-ți-e frică? Și lucrul acesta m-a surprins.

Pare desprins din alt timp trecut. 

Din păcate, da.

Cum a fost campania electorală? A fost o campanie cinstită în interior?

A fost o campanie cinstită.

Dar n-au fost părinții de la școală să li se spună că dacă ajungeți rector, desființați școala?

Nu știu de ce au fost adunați. Au fost adunați într-adevăr de azi pe mâine, dar nu știu de ce au fost adunați.

Că veți desființa facultățile care nu sunt profitabile?

Eu am dezmințit. În ultimele zile, într-adevăr, au circulat tot felul de dezinformări sau mesaje mai puțin oneste legate de candidatura mea. Eu am folosit timpul dintre cele două tururi tocmai pentru a nega asemenea lucruri, mai ales că programul meu era unul explicit și care viza tocmai tratarea acestor probleme într-o manieră total diferite față de ceea ce susțineau cei care doreau să dezinformeze alegătorii. Dar per ansamblu, să știți, a fost o campanie corectă, o campanie intensă și au fost multe opțiuni și mesaje și a fost o dezbatere de idei. Anunțându-mi candidatura atât de devreme am avut ocazia, am fost privilegiat din punctul acesta de vedere, de a sta de vorbă cu foarte mulți colegi, poate de aceeași program managerial pare poate prea ma prea lung, să spunem, în termen de întindere ca număr de pagini sau conținut sau poate specificitatea unor probleme, pentru că stând de vorbă cu colegi din toate facultățile, am sesizat că trebuie făcute lucruri și cu impact general la nivel de universitate, dar și cu impact la nivelul unui departament sau facultate.

Unde vreți sau cum vreți să lăsați bătrâna doamnă a învățământului superior românesc la încheierea mandatului dvs?

Cum am spus în programul managerial, adică să îmi ating obiectivele pe care mi le-am propus și e greu să definim printr-o singură coordonată, de aceea universitatea e complexă, complexă și prin nevoi și prin aspirații, prin obiective. De aceea mi-aș dori să îndeplinesc cât mai mult posibil din ceea ce mi-am propus.

Ce fel de rector veți fi?

Am și scris în declarația de candidatură că voi fi colegul colegilor mei. Eu sunt un candidat atipic din acest punct de vedere. Nu vin de pe o funcție înaltă la nivelul management-ului universității și această comunicare cu colegii mă caracterizează și nu de acum, în contextul campaniei, ci de 25 de ani de când sunt în cadrul universității, pe o poziție didactică. Deci voi fi un rector foarte integrat în comunitatea academică, care nu va evita să stea de vorbă cu colegii, să îi cunoască, să le cunoască problemele și lucrul acesta nu doar acum, în campania electorală, pentru că atunci s-au făcut întâlnirile sau la început de mandat, ci pe întreg parcursul mandatului.

Altfel spus, veți fi un rector de echipă.

Sigur. Tocmai de aceea, acesta a fost un factor specific al candidaturii mele, pentru că nu au fost avansate în nume, nu am făcut promisiuni. Chiar dacă dezinformarea a inclus și acest aspect, faptul că am promis câte trei, patru funcții de decan la o facultate. Faptul că am fost votat de atât de mulți colegi arată că nu am profitat de echipe, tabere sau de interese particulare ale unei persoane sau grupuri de persoane dintr-o facultate. Deci, am spus totdeauna, echipa de prorectori se va baza pe competență și coeziune, pe disponibilitatea de a lucra în echipă, iar în ceea ce-i privește pe decani, decanii facultăților, ei vor trebui în primul rând să aibă susținerea facultății. Deci va conta foarte mult ce vine dinspre facultate în cadrul procedurii de selecție a decanilor și dacă va fi nevoie, va interveni într-adevăr și evaluarea la nivelul universității a comisiei, așa cum cere legislația în vigoare. Dar factorul principal va fi susținerea din facultate.

Practic, colegii dvs. au dat un vot pentru speranță și viitor.

Așa l-am interpretat și le mulțumesc pentru acest lucru.