audio Jurnalistul Maura Anghel despre arta de a dărui într-un interviu inedit
Despre proiectele Kre@tivIS a discutat astăzi, marți , 8 februarie la radio HIT jurnalista Maura Anghel. Despre diferența dintre pomană și arta de a dărui într-un inedit interviu realizat de Andrei Ivașc.
Un influencer în lumea carității, Maura Anghel. Vorbim despre caritate, ce este ea, care este butonul care te poate schimba ca om?
Mi-a plăcut ideea de influencer și mi-ar plăcea să cred că aș putea fi, nu știu dacă încă sunt. Da, e importantă caritatea din punctul meu de vedere; cât despre buton, mai degrabă să vedem ce anume urmează, ce este înainte de a îl apăsa, care sunt motivele sau cauzele care îl fac pe un om să ofere ajutor.
Da, e foarte important. E vorba despre sindromul călărețului pe un cal alb, cel care vrea să salveze. Dar știi că există două curente: salvează din empatie sau pentru că are ceva într-însul care trebuie să vindece
Adică să-și spele păcatele? Nu știu…
Nu, nu ca să-și spele păcatele. De exemplu, eu, dacă am suferit de sete când eram mic, am să dau apă până se îneacă cineva. Oamenii de știință așa explică și chiar așa se numește, sindromul călărețului pe un cal alb. Sunt cărți scrise pe tema asta. Deci tu ce zici?
Eu nu m-aș referi doar la acest sindrom și la nevoia de a salva pe cineva, pentru că nu știu dacă salvezi. Dar poți oferi sprijin, atunci când ți se cere, pentru că dacă nu ți se cere s-ar putea să fii refuzat și nu știu dacă e bine. Sau dacă observi undeva o nevoie, cum ar fi în educație, care mi-e un domeniu apropiat și în care am multe proiecte, sunt multe școli la sate care nu au biblioteci, iar noi avem un proiect în derulare să își facă o bibliotecă. Cum facem lucrul ăsta? Prin donații publice. Ei bine, dacă m-aș duce cu o bibliotecă undeva unde nu este nevoie, în cel mai bun caz primesc un accept din colțul gurii: Hai, că ai venit până aici. Dar dacă într-adevăr este nevoie, darul este primit altfel.
Dar e nevoie de biblioteci? Te întreb dacă nu se rezolvă mai simplu cu un abonament la Netflix sau la HBO Go.
Da, tu ai mare dreptate, se rezolvă, dar vorbim de sate unde nu e nici asfalt, lasă internetul, nu este apă, toaleta este în curte.
Și, slavă Domnului, oamenii de acolo nu sunt constipați. Deci e vorba de strategia de dezvoltare a județului.
A județului, a țării…
Și alegi tot felul de cauze din astea. Ai pus oameni în fața mai multor opțiuni: Ai de ales între asta, asta și asta? Cum au ales?
Fiecare cum simte, ca să folosim termeni la modă. Cum simte fiecare, cum rezonează acea cauză. Spre exemplu, în momentul vorbirii, avem două proiecte în derulare. Avem Bibliotecile creative, așa se numesc. E o colectă publică de carte, cine dorește să sprijine, cu mare drag. Și mai avem un proiect dedicat bătrânilor de la centrul din Bivolari, pentru 8 martie. Pentru că Ziua Femeii este și a celei de 18 ani, de 25, dar și a celei de 60.
Și, vorba aia: dacă tineri am fost, bătrâni sigur o să ajungem.
Dacă nu se întâmplă ceva pe parcurs, desigur. Dar, revenind la caritate, să știi că e foarte important ca oamenii să conștientizeze și noi vrem să îi învățăm pe copii de mici că a dărui e un lucru foarte important în primul rând pentru cel care o face, ca o construcție umană. Și așa învață copiii. Când vor fi oameni mari, oameni de afaceri, vor înțelege mult mai bine ce înseamnă responsabilitatea socială.
Da, exact! Cum să învețe să dea dacă nu a primit?
Exact. Și prin responsabilitate socială ajutăm foarte mult comunitățile. E sindromul calului alb raportat la mediul de business, dacă vrei.
Calul alb călare pe un alt cal alb!
Sunt proiecte foarte frumoase, de ce să nu o spunem, și din punctul meu de vedere e foarte important să te implici, în primul rând pentru tine.
Și pe bătrânii aceia cum îi putem ajuta? De ce au nevoie?
Cu daruri. Ei acolo au de toate, pentru că este un centru impecabil, cu personal empatic, chiar mi-a plăcut ca organizare, ca administrație, dar nu au… să spun dragoste? Și de asta aș vrea să le oferim daruri de 8 martie și doamnelor, dar și domnilor, și să petrecem câteva clipe împreună. Anul trecut, spre exemplu, le-am dus mărțișoare, produse cosmetice, cărți, diferite obiecte de podoabă, dulciuri și fructe…
Deci important ar fi să fim acolo, ca prezență fizică, să-i ascultăm, să vorbim cu ei, să le oferim atenție. Până la urmă, asta ajută cel mai mult, să dai din prea-puținul tău.
Da, poți să oferi și un zâmbet și e suficient, să știi.
Maura, îți mulțumim și te rog să studiezi partea cu calul alb și călărețul.
Când mă scoți la lecție?