audio Simona Goșu: „Sunt crâmpeie în fiecare dintre noi femeile în Stela”

Stela, Simona Goșu. Ego Proza, Editura Polirom, 2023. Radio HIT a provocat-o pe scriitoarea Simona Goșu la un interviu despre „Stela”.

„Cred că am o proză unde nu prea există digresiuni eseistice. Eu ca om mă feresc să fiu tranșantă. Să am păreri categorice. Și când scriu -ca și în viața reală – îmi pun întrebări pentru că vreau să știu ce se întâmplă în jurul nostru”, a povestit Simona Goșu care a continuat: „Nu mai ești sigur ce este real și ce nu este real. Ce mi se pare mie autentic și adevărat, celui de lângă mine i s-ar putea părea fals. De aceea mai degrabă scriu arătând. Cel puțin așa cred”.

Am întrebat-o pe Simona Goșu dacă crede în Dumnezeu? Răspunsul a fost simplu: „Simona Goșu crede în Dumnezeu. Pentru mine Dumnezeu este iubirea. Și eu ca și Stela mi-am pus această întrebare. Și trebuie să existe. Trebuie să existe Dumnezeu. Trebuie să existe iubire”.

Simona Goșu, „Stela”, colecția ego proză a Editurii Polirom de ce Stela și nu Ioana Maria de ce ați ales acest titlu?

Bun găsit și mulțumesc frumos pentru invitație. Îi salut pe ascultători. Mi s-a potrivit, mi s-a părut cel mai potrivit nume pentru personaj, pentru personaj și pentru omul Stela, care este o femeie de 50 și un pic de ani care are mari nostalgii așa legate de cumva o viață profesională ratată, care mai are și alte bovarisme cu pierderea casei. Pur și simplu, odată ce am auzit vocea în minte și am văzut chipul așa cu imaginația mea, mi s-a părut că Steliana Enache este numele care o identifică cel mai bine. Să știți că foarte, foarte greu găsesc nume pentru personaje. Dacă mă uit în urmă la volumul de povestiri, nu întotdeauna în nimeream din prima un nume pentru personaje care să mă mulțumească și să mi se pare că îi reprezintă, că este veridic, verosimil.

Dar de data aceasta cu Stela am pornit de la bun început și până la capăt, Stela, Steliana. Sunt acolo în carte pentru cine va citi, va găsi acolo și o mică poveste despre semnificația numelui, cu semantica cu ce a auzit ea și ce a păstrat din ce a auzit de la cei din jur despre numele ei. Bineînțeles că evocă și o cântăreață pe care unii poate că o cunosc. Stela Enache, coincide numele. Mie mi s-a părut că i se potrivește tare bine.

Cum s-a făcut de a pornit Simona Goșu acest roman? Ce a inspirat-o? Au existat personaje în viața reală care ca firele dintr-o pânză de păianjen, au dus către romanul Stela?

Cred că mai mult ca sigur că și întâlnirile mele de-a lungul vieții cu anumite persoane care mi s-au plâns exact de problema pentru care suferă foarte mult personajul protagonist în carte, întâlnirile acestea cu persoane care mi s-au plâns de pierderea unor case în urma unor procese îndelungate, e vorba de legea aceea caselor naționalizate și retrocedate, care de multe ori au nedreptățit atât  pe primii proprietari, dar și pe foștii chiriași deveniți proprietari. Poate că discuțiile acestea și au fost câteva întâlniri cu anumite persoane, femei care mi s-au plâns și care se lamentau și nu puteau să treacă peste aceste pierderi. Probabil că sunt și frânturi, crâmpeie din discuțiile mele cu ele, dar niciodată nu a fost o ascultare conștientă. Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge să scriu despre asta.

Mai degrabă aș spune că în urma plimbărilor așa prin cartierul bucureștean care mi-a fost și sursă de inspirație pentru locul din carte, plimbările astea m-au dus așa cu gândul la la o persoană ca Stela și am văzut-o prin cartier plimbându-se și uitându-se așa, foarte curios în în toate curțile de aici. Ăsta să zic că a fost sâmburele, esența, germenele care a dat naștere poveștii. Eu cred că de fapt ce-a născut în mintea mea povestea a fost locul, spațiul acesta în care eu însămi m-am plimbat și de la care am pornit și i-am auzit vocea. În mintea mea am auzit-o vorbind și povestindu-și viața asta. Aș spune că, dar și întâlnirile, cum ați remarcat dvs. da, întâlnirile și probabil că imaginația a fost cea care a a unit așa, lipit aceste frânturi și le-a transformat în personajul Stela, pentru că Stela este ficțiune, este un personaj, este creația mea, să spun așa.

Stela merge în toate cercurile lumii, iar romanul este un roman cinematografic, te ține cu cu sufletul la gură. Îl vedeți transformat în film?

Eu da, eu aproape 3 ani de zile așa am văzut-o pe Stela și pe toate familiile acelea, toate personajele pentru mine de fapt, au fost oameni în carne și oase. Eu am documentat foarte bine, nu știu dacă se simte și la lectură, inclusiv interioarele, casele familiilor, m-am străduit foarte mult să fie cât mai diverse, cât mai convingătoare, ca să reflecte cumva și starea socială a familiilor. Totul este foarte detaliat și foarte lucrat pentru că m-am gândit că toate detaliile astea de fapt contribuie la veridicitatea poveștii. Când mi-au lipsit anumite detalii pe care nu le-am putut eu găsi, mă gândesc acum la spațiu, la locuire, la geografia caselor, să spun așa. Chiar m-am ajutat cu anumite site-uri din astea imobiliare, unde am vizionat case și curți și grădini.

Sunt acolo cinci familii la care Stela lucrează ca menajeră și atunci totul trebuia să fie cât mai diferit și individualizat. Eu da, o văd pentru că am trăit în minte cu ea și cu familiile și cu toată povestea aproape 3 ani în minte. Vom vedea ce se va întâmpla. O văd mai degrabă pe scenă, pe scena unui teatru. Asta pentru că avem acolo și o poveste legată de lumea teatrului. Soțul este un tehnician în teatru și este foarte mândru de profesia lui.

Pe mine m-a fascinat dintotdeauna lumea asta, mirosul din sala de teatru, recuzita, tot ce vezi, momentele acelea înainte de a începe, clipele înainte de începerea unui spectacol, când mai vezi că se mișcă perdeaua și se uită cineva pe furiș și m-am tot gândit la oamenii din spate când se schimbă decorul, poate ați observat, mi se pare fascinant și mi se pare așa foarte, cu un pic nedrept că toate aplauzele la final, bineînțeles, sunt pentru entru actori și pentru realizatorii, cei care au scris, cei care au regizat, dar sunt și mulți oameni mărunți în spatele spectacolelor și cumva asta poate că am vrut un pic să aduc în atenție pentru cititorul care citește așa, poate de două ori să remarce și lucrul ăsta. Și poate că de aia eu zic că o văd mai degrabă pe la teatru, îi văd povestea pe o scenă. Bine, asta este un vis.

Începutul e unul puternic și personajele sunt puternice. Cartea te face să nu poți s-o lași din mână și te face și să zâmbești. De exemplu, întâlnirea lui Stela cu tinerele cărora le dă baterii și Matei e șoferul. Îi plătim pe zi, a continuat Florica. Muncești o lună și mănânci într-o oră. Ai luat un pui și 10 pâini pentru copii și s-a dus. Iar mai faci mâncare, iar mai dai bani. Tot mai bine înainte, când umblam după sticle cu tata, cu căruța. Acum ce să facem dacă au ieșit astea de plastic? Cu sticlele au făcut ai mei două camere și stăm șase copii cu ei, trei însurați, cu nepoți cu tot. Care a fost partea care v-a solicitat ca scriitor?

Așa ce ați citit acum dvs. și vă mulțumesc tare mult că ați citat pasajul acesta, că l-am scris cu mare drag și cu mare plăcere. Să știți că este inspirat de o realitate din cartierul bucureștean pentru că este se plimbă mereu o mașină și se aude la răstimpuri auzi voci aceea care anunță colectarea fiarelor vechi și a sticlelor și tot felul de anunțuri din astea. Deci astea fac parte din viața mea și din viața reală bucureșteană. Cel mai greu cred că mi-a fost să să am răbdarea și perseverența să introduc așa cu finețe, sper eu, și cât mai discret, fără să fie să pară așa apăsător pentru cititor, toate informația aceasta legată de partea juridică. Sunt acolo niște monologuri interioare ale Stelei și ale altor personaje, și ale lui Mircea, parcă, soțul Stelei, unde cumva sunt evocate și explicate toate interacțiunile familiei cu sistemul juridic de la noi pe parcursul aproape 10 ani prin sălile de judecată, în lupta lor de a rămâne în casă, de a-și păstra casa.

Poate că asta mi s-a părut mie cumva provocator, cumva să să fac povestea cât mai clară, cât mai explicită și din punctul ăsta specializat de vedere pentru că e important ca cititorul neavizat, care poate nu s-a lovit niciodată de situația acestor case naționalizate, să afle detalii semnificative, fără a deveni un discurs din acesta de specialitate. M-am sfătuit și cu doi avocați care au citit pasajele. Mai apare în poveste încă o atingere așa cu sistemul juridic. Mă refer la partea aceea cu evenimentul de la depozitul de carte, unde Stela iarăși trece printr-o situație care o va expune sistemului juridic și va ajunge și la poliție.

Informațiile acestea au fost verificate de specialiști. Cred că aici poate că m-am străduit cât am putut eu să le presar de-a lungul poveștii ca să îi oferi cititorului o imagine cât mai clară despre realitate. Astea sunt lucruri care se întâmplă și sunt exacte din punct de vedere juridic. Asta vreau să spun.

Are fiecare femeie ceva din Stela?

Femeile din viață reală, da. Ați făcut o sinteză foarte bună a personajului, că chiar m-a întrebat un cititor și nu numai cititor, chiar și eu comentator de specialitate, dacă intenția mea a fost să am un personaj feminist. Intenția mea a fost pur și simplu să am o femeie adevărată, să pun povestea unui om, asta am reușit să fac. Părerile sunt împărțite. Că este agreabilă Stela, că este dezagreabilă, dar eu zic că Stela este rezultatul propriei biografii și propriei epoci. Să nu uităm că ea este născută în perioada comunistă. Își trăiește tinerețea în perioada c comunistă. Adică aș spune că sunt crâmpeie în fiecare dintre noi, femeile, în Stela ne putem regăsi. Sper să nu se supere nimeni pe mine că spun asta, dar eu așa o văd pe Stela, o persoană vie, o femeie vie și care se străduiește să înțeleagă lumea în care se trăiește, chiar dacă îi lipsesc multe informații.

Abordați teme actuale ale vieții. Copiii plecați la muncă în străinătate, căsătorii mixte, tema homosexualității, dar le abordați fără încrâncenare, fără a judeca.

Mi s-a mai confirmat, chiar la Cluj-Napoca, la lansarea din librărie au remarcat oamenii că este o carte foarte actuală, despre temele de zi cu zi, contemporană, să spun așa, unde un reprezentant al al tuturor generațiilor, și tineri, și bătrâni, și adulți, toată lumea regăsește ceva.

Cred că se întâmplă asta pentru că eu am și o structură narativă și stilul în care scriu este cumva mai distant. Am o perspectivă la persoana a treia. Când este cazul, am intrat așa în capul personajelor și le-am redat gândurile. Dar cred că am o proză, din ce am văzut eu până acum și trag concluzie văzând și citind și ascultând și impresii, m o proză unde nu prea există așa digresiuni din acestea eseistice, aforistice.

Eu, ca om, mă feresc să fiu tranșantă, să am păreri categorice, cred că poate și de aici provine lucrul acesta. Eu cred că mai degrabă și când scriu, și ca în viața reală mai degrabă îmi pun întrebări pentru că vreau să înțeleg. Eu însămi vreau să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Trăim niște niște evenimente în jurul nostru, la granițe și chiar la noi, trăim evenimente destul de complicate, lumea evoluează foarte rapid. Se vorbește de așa-numita lume nouă, când nu mai ești sigur ce este real și ce nu este real. Ce ce mi se pare mie autentic și adevărat, celui de lângă mine i s-ar putea părea fals, fake news. Și poate că de asta mai degrabă scriu arătând.

Crede Simona Goșu în Dumnezeu?

Simona Goșu crede în Dumnezeu da, pentru mine, Dumnezeu este iubirea. Vă spun că și eu, precum Stela, mi-am pus această întrebare și trebuie să existe. Trebuie să existe Dumnezeu, trebuie să existe iubire.

Cum ați ales coperta cărții?

Vă mulțumesc pentru întrebare pentru că mi-am dorit foarte mult să fie casa aceea pe copertă. Este chiar o pictură realizată de o prietenă, artist plastic, care a lucrat-o cu multă migală și care arată exact ca în realitate, este transpusă acolo și le mulțumesc celor de la Editura Polirom că au fost atât de îngăduitori și au folosit-o pe post de copertă. Eu am înrămat pictura și chiar mă gândeam că dacă nu ajunge copertă ajunge în casa noastră și e inima mea, pentru că e o casă care există, chiar în cartier, în București și am vizitat-o și m-a inspirat și mi-am ales-o și este și un decor de toamnă, cred că se observă din imagine și una sunt foarte mulțumită de copertă.

Și o ușă care spune multe.

Și o ușă care spune multe, în spatele căreia s-a trăit o viață și apoi Stela, care se uită la un moment dat într-un capitol, spre final, din fața porții, ea nemailocuind acolo, privește cu multe tristețe și da, este pe placul meu coperta.

Dacă Simona Goșu ar fi Stela și ar sta față în față cu autoarea, Simona Goșu, ce ar întreba-o?

Vai, ce frumos! Nu știu, cred că ar trebui să mă gândesc, probabil nu-mi dau seama, dar uite că e o întrebare foarte potrivită. Eu cred că dacă m-aș nimeri cu Stela în fața mea, ea  sigur ar fi foarte interesată, pentru că vă amintiți că ea e pasionată de cărți. Ea a lucrat la un depozit de carte și mai mult ca sigur că m-ar întreba, gândindu-mă eu acum, ce carte îmi recomandați, ce aș putea eu să citesc?

Și care ar fi răspunsul? 

Stela. A fi frumos. Ar fi frumos? Da, da.

Un mesaj pentru cititorii din Iași.

Îi salut pe cititorii din Iași, sper să-i revăd, pentru că-mi amintesc cu mare drag de întâlnirea mea cu ei din 2021 de la FILIT și le doresc un an bun, cu multe lucruri bune și cu multe povești frumoase și spor la citit.