ΠKANT.Fetele credintei.Fetele fatarniciei.Cum a fost ziua de 14 octombrie?
Episodul 1. Lasati copiii sa vina la mine!
Hramul Cuvioasei Sfinte Parascheva. 14 octombrie. Ora 10 si 30 de minute. Legitimatia de jurnalist te ajuta sa treci de culoarele bine pazite.
-Violeta! Ajuta-ma sa-mi duc copiii la Sfinta!
Era o colega de presa. Care a abandonat lupta cu stirile pentru o viata altfel. In alta tara. A venit la Iasi special de Sfinta.
La gard, alte citeva mame cu pruncii in brate. Imi mai atrage atentia o femeie frumoasa cu o fetita blonda, numai bucle si ochi albastri. Fetita sta cu capul rezemat de umerii mamei. Femeia are o privire disperata. Si dupa 25 de ani de presa stiu sa recunosc disperarea. E lipita de gardul metalic. Si Sfinta ii simte privirea.
-Parinte Sturzu, lasati copiii sa intre. Asa ati spus!
Preotii merg la gard sa lase mamele sa intre. Batrinelele dau asaltul. Cu priviri feroce intra in fata mamelor. Preotii se intorc ridicind de umeri. Ar fi busculada. Nu pot deschide gardul. E o gramada in care toti se bat sa fie in fata.
Ma gindesc sa le dau mamelor rind pe rind legitimatia mea de presa. Nu cred ca s-ar supara Dumnezeu. Parintele Sturzu (purtatorul de cuvint al Mitropoliei, pentru cei care nu stiu) ma aude bombonind. Cu sutana fluturind in vint, ajunge la gardul metalic, apuca de mina copiii colegii mele. Eu iau fetita blonda.
-Sa nu o lasati din brate. Nu jos, nu poate merge! Sa o atingeti de Sfinta! Imi atrage atentia mama.
Clipa de lasitate. Trebuia sa iau mama de mina. Sa isi duca copilul.
Babutele suduiesc. Ar calca totul in picioare.Sa ma ierte Dumnezeu dar m-ar sfisia.
Fug dupa parintele Sturzu. Fetita e din ce in ce mai grea. O ating de racla. A luat un trandafir. Primeste o iconita. E din ce in ce mai grea. Arunc geanta unei colege care imi spune
-Sa fii tu sanatoasa citi am dus si noi la Sfinta!
Fetia ajunge in bratele mamei care imi spune simplu
-Bogdaproste!
Episodul 2. Parintele Mina. O icoana vie fata in fata cu …vremelnicia puterii
Parintele Arhim Mina Dobzeu a primit „Crucea Moldavă” de la IPS Teofan. Mina Dobzeu a fost un mărturisitor al credinței ortodoxe în închisorile comuniste și a rămas în memoria tuturor ca fiind „botezătorul lui Nicolae Steinhardt”. Un om pe care trupul l-a lasat dar care emana har si putere. O icoana vie. Trupul firav imbracat intr-o patura neagra. Ochii care nu mai vad demult. De ce are ochelari? Urechile care aud greu. Pantofii maro si crucea de la git. Trupul e ca un punct pe o pagina de istorie. Cind altii transformau spovedaniile in rapoarte la secu, parintele Dobzeu lupta. Mitropolitul Moldovei ii saruta mina parintelui Dobzeu. Isi apropie urechea de gura batrinului atunci cind acesta pare ca-i sopteste ceva.
Pe scena oficialii Iasului. Unul butoneaza telefonul. De la un anumit deputat care a sarit pe scaunele din primul rind, ca paduchele in frunte pina la figura unui fost care vrea sa apara si el in cadrul de pe ecranul plasmei de pe Pietonal. Costumele scumpe si figurile care incearca sa mascheze plictiseala. Sau sa simuleze credinta. Sau nu. Puncte invizibile pe pagina istoriei actuale.
Un preot coboara impreuna cu parintele Dobzeu carat in brate pina la scaunul cu rotile.
-A fost emotionant parinte! Dar dureros a fost faptul ca parintele Dobzeu a stat linga cei care poate nu ar fi facut nici un sfert din cit a facut el.
-Am fost curios si eu sa vad daca momentul patrunde si la inima oficialilor nostri.
-Si?
-Unul singur. Atit!
-Parinte, poate ca barbati, nu isi exteriorizeaza sentimentele…..
Parintele ma binecuvinteaza si imi spune simplu.
-Unul singur. Atit!
––––––––––
Din 1995 sunt reporter la Hramul Cuvioasei Sfinte Parascheva. De la imaginea femeilor care dormeau in Catedrala pina la acel an in care, Mitropolitul de atunci, acum lider al BOR ,a inchis poarta catedralei in fata credinciosilor. Au intrat doar VIP-urile. De la momentul in care rindul pelerinilor era pe Stefan cel Mare pina astazi. Am un coleg de presa care atit de mult bun simt ca, de 25 de ani, nici macar un fir de busuioc nu ia peste rind. Colegii mei, jurnalisti isi fac meseria cu demnitate. Nu e usor sa arati public si fetele credintei si fetele fatarniciei.