De la liceu la facultate, ce trebuie să știi înainte să iei o decizie
În această perioadă încep înscrierile pentru facultate, iar proaspeții absolvenți de liceu au de ales pe ce profil, unde sau dacă vor să inceapă imediat facultatea sau dacă mai au nevoie de tmp. Alegerea facultăţii e bine să aparţină viitorului student nu familiei acestuia. Totuși tinerii ar trebui să ştie ce presupune în realitate viitoarea lor slujbă, ce vor să facă mai departe și dacă facultatea pe care o aleg îi poate ajuta pe viitor. O treime din zi este petrecută la muncă, deci e important să meargă acolo cu bucurie și nu cu un regret că poate ar fi existat și altă soluție. Anca Maria Băniță îi sfătuiește pe tinerii absolvenți că nu trebuie să decidă acum, chiar dacă așa pare.
Anca Maria Băniță lucrează în comunicare PR și a acordat un interviu pentru RadioHit câteva sfaturi pentru absolvenții de clasa a 12-a care urmează să-și aleagă o facultate.
www.ancabanita.com
Anca Maria Băniță: M-am gândit să scriu articolul acesta pentru că este perioada Bacalaureatului, o perioadă importantă pentru viitori studenți. Mulți absolvenți de liceu aleg unde să meargă mai departe la facultate și mi-am amintit de perioada mea în care trebuia să dau la facultate, cât de confuză eram și cât de greu a fost să mă duc într-un loc unde urma să stau pentru 3 ani, 5 dacă făceam și master, fără să fie deloc clar și mi-am dat seama că sunt foarte mulți tineri în aceeași situație. Cu mintea de 30 de ani le-am zis câteva lucruri pe care le-aș face cu totul diferit dacă aș mai avea 18 ani.
Andrei: Crezi că deciziile au fost corecte atunci?
Anca Maria Băniță: Nu cred. Nu că aș avea vreun regret pentru că lucrurile s-au așezat așa cum trebuia, dar din locul acesta la 30 de ani mă uit și îmi dau seama că am fost la o facultate doar pentru că așa trebuia, așa se făcea i-am ascultat pe ai mei și am dat la ASE pentru că e o facultate de fete și se fac bani, dar chiar nu mă interesa zona economică și chiar nu am făcut bani datorită acestui fapt. Sunt multe lucruri care se spun așa de la distanță de către niște oameni care poate ne vor binele dar judecă după niște criterii. Sunt decizii incorecte și spun asta pentru că trece timpul, faci facultatea aia care poate nu e pe placul tău dar o faci pentru că așa se face., sau așa spune familia.
Andrei: Familia este un factor de confuzie?
Anca Maria Băniță: Este o formă de confuzie pentru că părinții noștrii au niște criterii prin care ne sfătuiesc, dacă este de siguranță și de bani pot să înțeleg până într-un punct. Din propria experiență m-am dus pe criteriul banilor m-am dus pe criteriul statutului, am făcut o facultate care nu m-a inspirat cu nimic și am ajuns la un job care m-a făcut nefericită și am ajuns la 27-28 de ani să ma gândesc eu ce fac cu viața mea, de ce sunt nefericită și ce vreau să fac. În situația aceasta sunt foarte mulți oameni pentru că eu am scris despre zona asta de dezvoltare personală și îmi scriu mulți oameni. De cuând mi-a scris cineva care are 31 de ani și mi-a spus că tot timpul și-a dorit să meargă la medicină când era mică, a spus că nu a fost încurajată de familie i s-a spus să meargă la IT că sigur o să fie bine iar acum este măritată, vine copilul și ea de fapt a rămas cu gândul că mai bine s-ar fi apucat de altceva și nu e tocmai clar. Este o capcană, ceva în care te simți blocat și e greu să mai faci schimbarea asta la 30 de ani, nu spun că e imposibil dar trebuie să rearanjezi multe lucruri în viața ta, dacă mai ai și copii e mult mai complicat decât la 18 ani.
Andrei: Este adevărat că niciodată nu e prea târziu?
Anca Maria Băniță: Este adevărat, doar că fricile sunt mult mai mari la 30 de ani, la 18ani nu vezi atâtea limite, atâtea frici, obligații și de asta e cumva mai greu, dar sigur poți să faci asta oricând dar sunt mai multe presiuni din exterior mai ales dacă ai o familie de întreținut. Sunt mulți oameni care la 30 de ani încep să-și trăiască viața la care au visat, își pun intrebări mai dificile, mai profunde, lucruri care au fost tratate mai cu superficialitate la 18 ani.
Andrei: Sunt tot felul de cărți despre antropologie care spun că omul va trebui să fie pregătit să-și schimbe profesia la câțiva ani.
Anca Maria Băniță: Da
Andrei: În contextul acesta, ce importnață mai are ce facultatea?
Anca Maria Băniță: Eu nu am vrut să scriu un articol chiar despre acest lucru, nu cred că m-aș mai duce la facultate deloc, nici măcar la școală pentru că mi se pare la cum este acum construită să te facă un angajat obedient care respectă niște reguli, numai ce ai ieșit și gata te duci să lucrezi la fabrică, pentru asta s-a făcut școala la început. Daca e să ne luăm după asta, da nu te ajută atât de mult o facultate, doar dacă chiar trebuie să înveți niște lucruri pentru a avea o certificare ca să poți să profesezi, de exemplu psihologie sau medicină dar cred că până la un punct. În rest, cum e ASE-ul, pe mine nu m-a ajutat la nimic, eu am ajuns să lucrez în comunicare PR și am făcut facultatea degeaba. Acum mă uit în urmă sunt 5 ani deci eu în 5 ani aș fi putut să fac foarte multe alte lucruri, nu mi-aș mai pierde alți 5 ani acum deloc mai bine m-aș duce și aș călători , aș face voluntariat, aș face multe lucruri care să mă îmbogățească ca om și care să mă facă să simt că trăiesc cu adevărat și să învăț niște lucruri din practică.
Andrei: Tocmai pentru că trebuie să ne schimbăm profesia atât de des, poate că facultatea nu mai are aceeași importanță în viața unui om din foarte multe puncte de vedere. Am vorbit și eu cu cei mai mari ca mine și mi s-a spus: Da e super ok, poți să faci orice până la urmă în viață, dar facultatea poate te învață și disciplina muncii.
Anca Maria Băniță: Nu văd ce disciplina muncii am învăța din facultate. În facultatea unde am fost eu, lumea făcea mișto de profesori, nu venea la ore, studenții toceau materia cu o săptămână înainte de examene și uitau totul imediat după, nu știu unde este diciplina muncii. Am fost la o facultate așa-zisă bună de stat, adică pe vremea când am intrat eu la ASE, fiind foarte greu să intrii acolo, nu mi se pare că m-a învățat nicio disciplină a muncii, poate doar să respect niște reguli legate de examene absolut inutile. Disciplina muncii am învățat poate atunci când am făcut voluntariat la asociațiile studențești organizând evenimente, respectând deadline-urile. Acesta a fost singurul lucru care a compensat facultatea asta aproape inutilă.
Andrei: Deci tu faci o invitație pentru absolvenții de clasa a 12-a să se întindă într-un hamac și să se gândească un pic.
Anca Maria Băniță: Nu, având în vedere că scriu despre dezvoltare personală, despre cum poți să-ți atingi potențialul în niciun caz nu aș invita pe vreunul din ei să piardă vremea într-un hamac pentru că nu i-ar aduce împlinire. Suntem creați să avem obiective, să atingem un scop mai mare, aș zice mai bine să testeze, să se ducă prin lume să vadă ce le-ar plăcea. Când spun în lume mă refer să călătorească iar față de pe vremea mea, acum poți călători cu bani foarte puțini, poți să faci voluntariat pe platforme workaway unde acei oameni îți oferă hrană și cazare ca să-i ajuți cu treaba și chiar diverse ONG-uri pe același principiu. Oricum în niciun caz nu vor reuși printr-o facultate în care se simt ca într-o bulă de sticlă și nu văd viața reală, dacă aș avea iar 18 ani m-aș duce să fac un voluntariat într-o cultură foarte departe.
Foarte rar știi la 18 ani ce vrei, deobicei acești tineri care au știut, au avut o idee despre ce vor să facă au avut un mentor, au avut pe cineva drept model de la care s-au inspirat.
Andrei: Nu le-a fost frică de viitor.
Anca Maria Băniță: Exact , au văzut niște lucruri la cineva și au zis „mi-ar plăcea și mie”, fie că modelul acela este din familie sau poate au citit niște cărți și au pătruns în meseria respectivă. Trebuie să explorăm înainte să luăm vreo decizie.
Andrei: Cred că ar trebui să scrii un articol și pentru părinți și profesori care să-l continuie pe acesta pentru că ei într-un fel îi influențează foarte mult pe tinerii care termină clasa a 12-a și pun o presiune foarte mare și până la urmă ei trebuie să înțeleagă ce fac atunci când pun presiune pe copii.
Anca Maria Băniță: Pun presiune din frică, ei se gândesc să nu se facă de rușine dacă copilul lor nu decide acuma ca toți ceilalți când este momentul. Contează pe ce pui accent, ce e important pentru tine, dacă vrei să-l ajuți să exploreze, să fie autentic și să aibă curajul să-ți spună că nu știe și că mai are nevoie de timp să decidă decât să piardă ani la o facultate. Unii dintre părinții care au trait în comunism sunt pe ideea de așa se face, suntem oricum programați de exemplu la 18 ani faci asta,până la 30 de ani trebuie să te măriți și tot așa și de asta spuneam de ideea de ritm personal deoarece ținem cu dinții de niște lucrui care se fac pentru că așa am fost învățați.
Andrei: Îți mulțumim și așteptăm textele pentru părinți și profesori.