ΠKANT. ” Puiu’ mamii, te rog, dacă ți-e dor, să vii la Iași! ” Da’ vino și cu autostradă!
Cîte maxime și cîtă poezie am ascultat la deschiderea anului academic la Universitatea de Agronomie nu am ascultat demult. Am crezut ca am nimerit greșit și sunt la Universitatea Literară ” Limba de lemn ” din perioada comunistă.
Singurele discursuri aplicate au fost cele ale rectorului și președintelui Senatului Universității de Agronomie și Medicină Veterinară din Iași și nu am mai rezistat pînă la discursurile oficialităților locale.
Între oamenii de la prezidiul amfiteatrului și studenți era o prăpastie. Reprezentantul Ministerului Educației Naționale ne-a umplut de maxime ieftine de zici ca eram la Bazar. Ministrul Agriculturii a ținut să mulțumească presei pentru interpretarea declarațiilor sale. Doamna Gavrilă a trecut razant în revistă facilitățile acordate studenților de guvernul PSD.
În rest,flori, copaci, rădăcini ale trecutului împletite cu mlădițe ale prezentului, speranța care izbucnește, amintiri din studenție. Și iar mlădițe, rolul Iașului, frumusețea lui. Și iar maxime. Inima imi tresaltă, minunată generație. Vă vrem antreprenori. Si iar dă-i cu mlădițe și poezele. Am avut senzația ca sunt la un exercițiu de spalare a creierului. Mă ciupeam să văd dacă nu visez. Am rupt în bucățele foile pe care am scris declarațiile aberante ca…imperiile din Franța și Marea Britanie care vor veni să calce în picioare sistemul nostru educativ frunoș și deștept și perfect.
Cîtă vreme sinistrele personaje venite de la București să spuna Nimic la Iași vor conduce destinele învățământului românesc, avem șanse mari să intrăm sănătoși în sistem și să ieșim cu rețete în mînă și cu alergie la educația formală.
Închei cu un vers citit de însuși reprezentantul ministerului educației la Iași:” Puiu’ mamii, te rog, dacă ți-e dor, să vii la Iași! ”
Puiu’ mamii, oricare ți-ar fi rangul și oricum te-ai numi fără autostradă nu mai veni la Iași.
Și lasă-ne, te rog!