audio INTERVIU. Felix Aftene : „Nu trebuie să ne fie frică de expresia corpului nostru! Sunt două lumi. Una, foarte pudică, de suprafață. Cealaltă lume, pornografică mai mult“
Felix Aftene este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani din România. A primit Premiul Naţional pentru pictură, pe data de 29 noiembrie, la Muzeul Naţional de Artă al României, ceremonie în cadrul căreia Uniunea Artiştilor Plastici din România a desemnat cei mai buni artişti ai anului 2016. Acest premiu este pentru prima dată când ajunge la Iaşi şi a fost acordat în semn de recunoaştere a performanţelor sale profesionale în domeniul artelor vizuale.
- E deranjat de bancurile cu și despre vasluieni. Îmi dau seama cînd mă apropii de Vaslui că nu e mare lucru de găsit acolo. Îmi aduc aminte că și eu, când eram copil încercam să găsesc ceva, un farmec al orașului, ceva care să mă inspire, să mă facă să plutesc deasupra orașului. Nu a fost ușor lucrul acesta. Am găsit și astfel de flori de mucegai. Nu e așa ușor ca într-un oraș ca Iașul.
- Despre copilăria la bunici. De la vîrsta de șase luni. Timp de 8 ani. Undeva între Vaslui și Huși-Bîrlad. O zonă superbă, un sat de răzeși. Oameni foarte curați, cu un respect deosebit unul față de ceilalți. Și față de ei. Am fost acolo și nu am mai regăsit aceeași atmosferă. Nu am recunoscut lucrurile pe care le vedeam în copilărie. Oamenii sunt mai neîngrijiți. Timpul și-l petrec altfel.
- Prima amintire. Venise un străbunic. Avea un vînat. Bunica trebăluia. Tema vînătorului, a îmblînzitorului, mirosuri…am fost un colecționar de mirosuri care se transformă în stări.
- Jucării. Nu aveam jucării. Toată copilăria mea, toată cercetarea mea s-a întîmplat în natură, în pămînt. Îmi amintesc că bunicul mi-a făcut o jucărie. O crăcană cu un cărăbuș legat de picioare și cărăbușul se învîrtea singur. Am fost un copil fericit.
- Adolescența. Eram elev la Liceul de Artă din Iași și mă întorceam acasă, pentru două săptămâni, pentru alimentare.Borcane bine legate de zacuscă și..împreună cu Corneliu Porumboiu și alții încercam să descoperim ..Trebuia să merg la piață! Răspundeam: studiez.
- Ce meserie e asta? Inițial eram îndreptat spre liceul sanitar. Trebuia să ajung la Medicină. Lucrurile erau serioase. M-am lipit foarte tare de un profesor de la Școala generală nr. 7, Gheorghe Alupoaie. Dar tata s-a convins mai tîrziu. Cînd am ajuns la Liceul de Artă. L-am cunoscut pe profesorul Mircea Ispir care trebuia sa-mi spuna dacă am sau nu talent. Mircea Ispir avea expoziție la Cupola. tata a întrebat: Cît costă un tablou? Era de două de trei ori salariul lui. Și tata a zis..hm deci se poate!
- Habar nu aveam că există liceul de arta! Credeam că meseria asta se fură, pe un șantie. ca pe vremea lui Michelangelo!
- Tata nu știa că am pictat chiloții în acuarelă. Luasem un album.Un pictor englez, romantic. Era un nud, vazut din spate. Am pictat nudul. Am schimbat peisajul. L-am românizat. Am pus lucrarea în casă. tata m-a rugat să-i pcitez chiloți. Aveam 10, 12 ani. I-am adăugat chiloți. I-am pictat cu tempera. Pictasem în ulei. Puteam să-i șterg oricînd.
- Oamenii nu fac distincția între nud și pornografie. Sunt două lumi. E una, foarte pudică, de suprafață. E cealaltă lume, ilustrată de multe acnale TV, pronografică mai mult. Aici apar divergențele.oamenii nu fac diferența între nud și pornografie. Ține de educația fiecăruia. Nu trebuie să ne sperie propriul corp.
- Foto-http://www.felixaftene.ro/iconic-memory/
- ASCULTĂ INTEGRAL INTERVIUL