Jumătate din proprietarii de animale de companie nu știu că animăluțul suferă

Five minutes for your pets, rubrică susținută de Universitatea pentru Științele Vieții.

Bine ne-am regăsit în marea familie a proprietarilor și iubitorilor de animale de companie și cum nu există școli pentru noi, în calitate de proprietar de animale de companie, ne luăm informațiile de la medicul veterinar sau de pe internet.

Un interviu pe tema prevenției cu asistent universitar dr. Paula Maria Pașca, Spitalul pentru animale de companie din cadrul Universității de Științele Vieții.

Dr. Paula Maria Pașca: Da, din păcate, cursuri sau școli pentru proprietarii de animăluțe nu există, însă informațiile pe care le găsim în mediul online sunt utile, dar medicii veterinari pe care îi alegem să fie alături de noi în îngrijirea animăluțelor ne pot ajuta cel mai bine în îngrijirea lor și bineînțeles pentru prevenția diverselor afecțiuni.

Din experiența dumneavoastră, proprietarii de animale de companie știu când membrul lor de familie cu patru lăbuțe suferă?

Dr. Paula Maria Pașca: Uneori da, uneori nu. Din păcate, cred că procentul este undeva cam la 50-50% în sensul că de foarte multe ori avem pacienți care sunt prezentați la consultație după zile de suferință pentru că proprietarii nu știau dacă într-adevăr ceea ce are companionul lor este grav și are nevoie de ajutor medical. Avem și situații în care proprietarii de animăluțe se panichează la primul semn de boală și își doresc să vină cât mai repede la consultație ca să fie siguri că nu că detectează o problemă de la început și că nu va evolua spre ceva grav.

Dacă vorbim de cei care au un cățel ca animale de companie, care sunt semnele care trebuie să-i îngrijoreze, să le arate că al lor cățel suferă?

Dr. Paula Maria Pașca: În momentul în care animăluțul refuză să se joace sau are un nivel de activitate mai redus, atunci e ceva care ar trebui să ne dea de gândit că este o problemă, dacă mănâncă sau beau mai puțină apă sau din contră, consumă mai multă mâncare și mai multă apă, iarăși sunt niște probleme care ar trebui să ne trimită la medicul veterinar. În același timp, dacă apare voma, diaree, iarăși e ceva ce trebuie să luăm din timp ca să nu ajungem în situații grave.

Trecem la pisicuțe, aceleași semnale de alarmă?

Dr. Paula Maria Pașca: Da, oarecum trebuie să luăm în considerare și faptul că animăluțele sunt foarte stoice și în momentul în care au o durere nu o vor exprima așa cum o exprimă oamenii. Noi plângem, spunem că ne doare, animalele nu fac asta. De obicei, în momentul în care au o durere, semnele sunt destul de șterse, dar în momentul în care observăm că apare o modificare de comportament, e foarte important să învățăm și să știm ce anume este normal pentru animăluțul nostru, un proprietar poate să facă inclusiv un examen medical sumar acasă, sprijinit de medicul veterinar.

Medicii ne pot ajuta să învățăm cum să luăm o frecvență respiratorie, cum să palpăm cordul, să ne dăm seama dacă avem o frecvență cardiacă mai mare sau mai mică, cum să luăm temperatura. Lucrurile astea ne pot ajuta să ajungem cât mai repede la veterinar, pentru că, din păcate, de foarte multe ori timpul face diferența.

Cu cât diagnosticăm o patologie mai repede, cu atât medicului veterinar îi este mai ușor să stabilizeze pacientul, iar nouă, ca proprietar, ne este mai ușor să îi oferim o viață cât mai lungă și confortabilă, inclusiv la rozătoare, la hamsteri, la porcușor de guineea, la papagali, la peruși.

Care sunt semnalele de alarmă la aceste animale de companie?

Dr. Paula Maria Pașca: La fel. În momentul în care stau retrași, în momentul în care au penele un pic mai zbârlite, în momentul în care se ascund sau nu au găsit mâncarea, că nu este consumată, sau că nu au băut suficientă apă sau scaune modificate în așternutul lor, iarăși sunt lucruri care trebuie să ne atragă atenția că e o problemă.

Animăluțele de companie vor joacă. Unii proprietari folosesc laserul. Îl recomandați sau nu?

Nu îl recomand. Cred că cea mai bună metodă de a ne juca cu animăluțele noastre este interacțiunea directă și putem să folosim jucării, undițe, diverse plușuri și mingiuțe pe care le putem arunca, să îi stimulăm să facă mișcare fizică. Din păcate, laserul chiar dacă la capitolul de confort pentru noi, e cea mai bună metodă de a ne juca cu o pisică pentru că noi nu trebuie să ne mișcăm, pentru ei poate să fie un pic frustrant pentru că nu ajung niciodată să prindă acel punct roșu și atunci s-ar putea să dezvoltăm niște probleme de comportament, decât să ne apropiem animăluțul de noi și să avem o relație echilibrată cu el.

Așadar, nu ne mai jucăm cu laserul cu animalele noastre de companie. Uneori o mângâiere sau cinci minute de calitate sunt minunate, e tot ceea ce le trebuie.

Știrile săptămânii

– Caprele alpine devin animale nocturne din cauza încălzirii globale

– Furtul animalelor va fi considerat răpire și se va pedepsi cu închisoarea în Marea Britanie

– De ce nu este recomandată mâncarea gătită în casă pentru animalele de companie

– Motivul pentru care o femeie a lăsat întreaga avere a animalelor sale de companie. La cât se ridică suma fabuloasă?

Oamenii de știință din Italia au descoperit că încălzirea globală obligă caprele-alpine să ducă un stil de viață mai nocturn, făcându-le mai vulnerabile în fața prădătorilor. O echipă de cercetători de la Universitatea din Sardinia și Universitatea din Ferrara, din nordul Italiei, au urmărit activitatea 47 de capre de munte între lunile mai și octombrie, timp de 14 ani. Urmărindu-le mișcările, au folosit datele senzorilor de mișcare de la gulerele GPS purtate de capră și au descoperit că specia, care este în mod normal diurnă, adică activă ziua, a devenit mai nocturnă. Se așteptau ca specia să fie mai puțin activă noaptea în zonele în care sunt activi lupii, care sunt prădători nocturni, dar nu a fost cazul și acum.

Furtul de pisici și câini de companie e pe cale să devină faptă penală, pedepsită cu închisoarea în Marea Britanie. Un proiect de lege în acest sens este în dezbatere la Londra. Potrivit proiectului, pedepsele merg de la amendă până la 5 ani de închisoare. În prezent, potrivit legislației, animalele de companie sunt considerate proprietate, iar furtul este reglementat de legea furtului. Câinii și pisicile vor fi considerate ființe simțitoare, mai degrabă decât un bun și furtul va fi considerat răpire. Pentru că erau în mică măsură urmărite penal din perspectiva hoților, reprezentau infracțiuni cu risc scăzut și cu recompensă financiară mare.

Speriați de prețurile mari, unii proprietari de animale de companie aleg produse mai ieftine sau gătitul în casă. Medicii veterinari spun că aceste obiceiuri afectează pe termen lung pisicile și câinii, care se pot îmbolnăvi. La cabinetele veterinare, astfel de cazuri s-au înmulțit, în medie. Prețul mâncării de animale a crescut cu 30-40% în acest an, așa că îngrijirea necuvântătoarelor costă mai mult. Hidratarea, în schimb, este foarte importantă. În special, felinele trebuie stimulate să bea apă pentru a evita eventualele boli de rinichi.

O femeie din China a decis să își lase averea de 2,8 milioane de dolari câinilor și pisicilor sale în locul copiilor săi deoarece aceștia nu au vizitat-o niciodată, în timp ce animalele sale de companie i-au fost mereu aproape. O clinică veterinară locală a fost desemnată ca administrator al moștenirii, în condițiile în care în China există provocări legale care împiedică testamentele directe către animale.

Five minutes for your pets, rubrică susținută de Universitatea pentru Științele Vieții